Ultima luptă...

        El, o persoană trecută prin multe probleme şi răutăţi pe care nu le mai putea opri şi începu-se să creadă că asta îi va fi soarta şi că nimic bun nu va mai exista pentru el. A mai păstrat totuşi, cu mari eforturi, la graniţele sufletului său, acel strop de iubire care îi mai rămăsese, era ultimul strop, pentru a il oferi persoanei pe care din păcate încă o mai aşteptă. Avea momente în care credea că trebuie să se obişnuiască cu ideea renunţării la speranţă, pentru că de cele mai multe ori îi făcea foarte mult rău, dar totuşi, astăzi, acum, s-a hotărât că încă nu doreşte să se lase învins de demonii ce îi măcinau sufletul. Acum, credea mai mult ca oricând că mai trebuie să lupte, dar îşi promisese că va fi ultima luptă, iar dacă nu o va caştiga, va accepta să rămână prizonierul propriei vieţi.

        Astăzi încă o aşteaptă pe Ea, cu toate că într-o zi credea că a găsit-o. Păreau că se înţeleg de minune. Şi de atunci au rămas prieteni buni. Cu toate acestea, lui îi era greu să se poată îndrăgosti.. Era o fată plăcută, inteligentă.. nimic de reproşat, însă îi era teamă de un nou eşec si nu dorea nici să strice relaţia de prietenie cu Ea, dar totuşi încă nu lăsă garda jos. Continuă să alerge ca un nebun către acel ceva care să îi amelioreze starea cruntă ce pusese stăpânire pe El de atât amar de timp. Diminuarea suferinţei nu se putea realiza decât cu ajutorul ei. Doar Ea putea să îi arate calea, doar Ea avea cheia şi astfel în mâinile ei stătea rezolvarea tuturor problemelor.. doar Ea putea deschide uşa ruginită şi blocată de ani de zile.

        Deşi aşteptarea continuă, El  era mai hotărât ca oricând să nu renunţe... nu dorea să o piardă...

- va urma-