Ultima luptă...
Astăzi încă o aşteaptă pe Ea, cu toate că într-o zi credea că a găsit-o. Păreau că se înţeleg de minune. Şi de atunci au rămas prieteni buni. Cu toate acestea, lui îi era greu să se poată îndrăgosti.. Era o fată plăcută, inteligentă.. nimic de reproşat, însă îi era teamă de un nou eşec si nu dorea nici să strice relaţia de prietenie cu Ea, dar totuşi încă nu lăsă garda jos. Continuă să alerge ca un nebun către acel ceva care să îi amelioreze starea cruntă ce pusese stăpânire pe El de atât amar de timp. Diminuarea suferinţei nu se putea realiza decât cu ajutorul ei. Doar Ea putea să îi arate calea, doar Ea avea cheia şi astfel în mâinile ei stătea rezolvarea tuturor problemelor.. doar Ea putea deschide uşa ruginită şi blocată de ani de zile.
Deşi aşteptarea continuă, El era mai hotărât ca oricând să nu renunţe... nu dorea să o piardă...
- va urma-
Frumos text! Seamana foarte mult cu un text pe care l-am scris cu ceva timp in urma :)
RăspundețiȘtergereMultumesc!
RăspundețiȘtergereCu siguranta nu am citit acel text al tau. Sunt curioasa care era.. ;))
Cu greu am gasit: http://un-alt-blog.blogspot.ro/2012/01/usa-destinului.html
RăspundețiȘtergere[...] …continuare de aici. [...]
RăspundețiȘtergere