Maşina de cusut sau mâna de ajutor pentru totdeauna

Şi cum nimic nu se pierde, totul se transformă, de fiecare dată când îi mai rămânea material, îi găsea imediat o întrebuinţare, iar eu eram modelul ei. Îmi lua măsurile cu centimetrul de culoare galben, confecţionat dintr-un ansamblu de aţe, astfel încât să poată fi uşor modelat pe formele trupului. Iar eu eram nespus de nerăbdătoare să văd ce mai croieşte pentru mine, căci de multe ori nu ştiam ce are de gând, rămânând totul o surpriză până la produsul finit. Din mâinile ei dibace, plus ceva imaginaţie şi o maşină de cusut veche, cu pedală şi roată, moştenită de la străbunica, ieşeau tot felul de fustiţe şi bluziţe şi nu numai. Îmi amintesc cu drag cum materialul începea să capete formă cu fiecare mişcare de sus în jos a acului ce purta aţa din papiotă, de parcă era acul unei seringi ce injecta la nesfârşit. Aş vrea să redau sunetul acela continuu, dar în scris nu cred că-mi iese...

Da, când spun maşină de cusut, clar mă gândesc la copilăria mea şi la mătuşa care îmi croia şi cosea tot felul de obiecte vestimentare şi nimic nu avea cum să rămână la stadiul de vis. Fiindcă n-aveam voie să umblu la lucrurile adulţilor şi în niciun caz la maşina de cusut, îmi cream acces doar la ac, aţă, foarfecă şi-o cretă, iar modelele mele erau păpuşile. Asemenea exemplului mătuşii, luam măsurile cu centimetrul, pe material făceam semne cu creta ca să ştiu de unde până unde trebuie tăiat, tăiam cu grijă materialul (el provenind şi din hainele mele pe care nu le mai purtam şi care meritau sacrificate), apoi îmi puneam aţa în ac şi coseam hainuţe pentru păpuşi. Desigur, nu eram cea mai iscusită croitoreasă, dar mă străduiam şi era o adevărată plăcere, o bucurie nemărginită. Din câte hăinuţe am confecţionat pentru păpuşi, doar pe acestea le mai am:

Ce "minunăţii" vestimentare aş crea acum?

Dacă aş avea o maşină de cusut modernă, în genul celor de aici (electro-mecanice, computerizate) de la magazinul de electrocasnice, aş croi şi aş coase ceva simplu mai întâi, gândindu-mă la fuste, apoi, când aş căpăta mai multă experienţă, aş încerca şi rochii. Şi pentru că imaginile fac cât o mie de cuvinte, am schiţat şi câteva modele de pus în practică:

Maşina de cusut o mai numesc mâna de ajutor pentru totdeauna, fiindcă face parte din lucrurile care rămân pentru toată viaţa sau mai bine spus, pentru toate vieţile, adică şi pentru generaţiile viitoare. Şi, desigur, oricând te salvează din situaţiile dificile din sectorul vestimentar, acum într-un mod mult mai uşor, la îndemâna oricui, iar cele din gama Brother sunt un foarte bun exemplu în acest sens. Şi nu neapărat trebuie să ştim să confecţionăm obiecte vestimentare sofisticate, dar pantalonii prea lungi care necesită o prescurtare şi automat câte un tiv, ar putea face toată lumea, datorită evoluţiei tehnologiei care scuteşte şi timp şi bani.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2015, proba nr. 1