Ocrotire

 

Cu fiecare sentiment

Ieşit deasupra gândului

Sfârşeam închiderea sinelui,

Şi nu mă mai simţeam o închisă cutie

Sau prizonieră într-o cuşcă de coaste,

Păşind prin oraş cu inerţie.

Ascultând cu drag pământul

Cel răscolit de-atâtea tălpi 

Ce poartă deasupra oameni 

Cu visuri şi aşteptări,

Am găsit de timpuriu

Un răspuns viu:

Când pe pământ vei ajunge un moş

Cu siguranţă poţi scoate un suflu uşor,

Privind cu lumină la iubirea ce te înconjoară

Pentru că tu şi-ai tăi n-aţi lasat-o să moară.

Da, sentimentul ocrotit rezistă

Când distanţă între suflete nu există,

Şi când se-nţelege că un plus de bine

Trebuie să dăruim fiecare, avem nevoie.