Claudia's Words

Zale, volumul poetic de debut sau baby-book al poetului Adrian G ăinaru, a luat naştere, desigur, mai întâi în cugetul, simţirea şi peniţa ce-a scris neîncetat în zilele şi nopţile inspiratoare apoi, în toamna lui 2014 sub lumina tiparului la Editura Pastel din Braşov. Cititorul de Zale nu poate trece direct la versuri înainte să studieze copertele ce îmbracă bine versurile şi le defineşte prin povestea spusă întâi cromatic. Este povestea omului existenţialist, căutător de sensuri, conştient poate chiar din frageda-i pruncie că este un trecător prin viaţă, dar doreşte dinadins să urce trepte aici şi să mute chiar şi munţii din loc, neuitând că toată puterea necesară o capătă întorcându-se cu faţa şi cu gândul către cerul cel de toate zilele. Da, răspunsul, împlinirea, le găseşte numai spre înalt, şi fie de-i zi sau noapte el este mereu călăuzit de o lumină ce nu o poate evita, e mereu acolo, luminându-i traseul vieţuirii.       ...

Mă plimbam adesea prin parcul din apropierea bibliotecii în care lucram. În parc încercam să-mi las gândurile mai puţin optimiste şi oboseala acumulată, uneori purtând cu mine şi termosul de cafea. Dar într-o zi, la o oră târzie a amiezii de toamnă, pe când soarele dădea semne că e aproape pe sfârşite, parcă nu puteam să plec din parc, încă meditam la ceea ce mi se întâmplase de mai bine de două săptămâni înainte. Voiam numaidecât să înţeleg totul, căci nu-mi plăceau întrebările fără răspuns, ocolişurile, aşteptarea fără rost. Şi stăteam pe banca aproape îngheţată, dar asta mă făcea să mă simt mai vie, căci în orele cât stăteam la lucru, mă simţeam într-o altă lume, total ruptă de realitate şi nu, nu pentru că eram înconjurată de cărţi. Simţurile mele o luau razna, mergeau în toate direcţiile si parcă niciunde când cei doi ochi mă priveau şi parcă îmi şopteau cuvinte nemaiîntâlnite, scăldate în misterul ce adânceşte sau amână răspunsurile. Priveam cerul aşteptând răspunsul, pr...

Octombrie, ora 6:30, toată lumea prezentă, cu rucsac în spate, bine echipată. Cu tremur de la emoţie dar şi de la răcoarea dimineaţii devreme, elevii de şcoală primară aşteptau nerăbdători îmbarcarea în autocar. Învăţători şi profesori, toţi erau acea mână de ajutor sau cei care fac ca lucrurile să se desfăşoare eficient, care antrenează disciplina şi ce-i mai frumos în om, oriunde paşii îi poartă împreună cu elevii şi nu numai. Dar totul era mai interesant, încărcat de mister, căci pe elevi îi aştepta o destinaţie surpriză. Drumul s-a dovedit a fi cam lung, însă când toată lumea s-a văzut ajunsă cu bine la destinaţie, o destinaţie de vis, plină de feluriţi arbori, îndeosebi brazi, bine ancoraţi pe vârfuri de Carpaţi ce parcă atingeau cerul, glasurile elevilor formaseră de fapt un singur glas, ca un cor în care fiecare îşi striga bucuria. Destinaţia era Vila Alpin , căci acolo era loc de team building la munte , dar aflarea că vor avea parte de o tabăra la Straja era doar încep...

La masa de lângă fereastra Unde mărul-martor începea Să fie tot mai zbârcit şi stricat, Un volum de poezii se scria De poetul tânăr şi-nflăcărat. Şi punea toată suflarea vieţii în opera C e-i era colier preţios de cuvinte Asamblate cu migală întâi pe aripa Gândului ce-i va tot aduce aminte. Un dragon ce scuipa flăcări Era bricheta în miez de noapte Ce-i aprindea rapid ţigara poetului, Iar fumul căpăta forme de gheare . Candela lumina pe sfârşite Pereţii încăperii răscolite, Şi o revistă tăcea deschisă Pe o margine de scaun scorojită. Era pe post de bibelou insignifiant, Ţinţa sigură a prafului scămos Ce-neacă plămânii în scurt timp Şi aerului îi trebuie urgent loc. Peste a lui ghete încă nepurtate, Lumina din şemineu năştea Atitudini dinamice, fantomatice, Ce-i înconjurau ca o aureolă mintea. alte creaţii sunt frumos aşezate în tabel, aici

1.                        La ce te-ai gândit prima dată când ai auzit cuvântul internet ? Cu siguranţă era un cuvânt necunoscut pentru mine la începutul anilor 2000 când încă eram în clasele primare, şi cred că am început să-mi imaginez ce înseamnă internetul după ce am început să descopăr tainele utilizării pc-ului, mai întâi imaginându-mi-l ca pe un joc, apoi ca pe o lume a informaţiilor diverse comprimate într-un singur loc, oricum, ceva frumos. 2.                       Când ai avut acces la internet care a fost prima impresie? Era aşa cum îţi imaginai ? Din păcate nu, nu prea a fost aşa cum mi-am imaginat. Totul mi se părea bau-bau. Credeam că dacă tastez ori dau click greşit undeva, voi ajunge într-o situaţie din care nu voi putea ieşi f...